Irlanda, primul stat din zona euro care a iesit din programul de asistenta financiara, a revenit in forta pe piata de obligatiuni. Emisiune de 3,75 miliarde euro

Irlanda a revenit in forta, marti, pe piata de obligatiuni, cu o emisiune de 3,75 de miliarde de euro, pe termen de 10 ani, care a beneficiat de o cerere impresionanta, dupa incheierea programului international de salvare a tarii, relateaza MarketWatch.

Share it!

Connect

FacebookRSS FeedNewsletter

Succesul emisiunii de obligatiuni este unul dintre semnele ca investitorii recompenseaza eforturile Irlandei de redresare a finantelor tarii. 

Obligatiunile au fost vandute cu o dobanda cu 1,4 puncte procentuale peste mid swap (nivelul de referinta), sub nivelul anticipat initial, de 1,5 puncte peste mid swap. Randamentul a fost stabilit la 3,543%. 

Investitorii s-au oferit sa cumpere obligatiuni in valoare de 15 miliarde de euro, de cinci ori mai mult decat oferta. 

Obligatiunile irlandeze pe termen de 10 ani au fost tranzactionate marti cu un randament de 3,289%, aproape de un minim al ultimilor opt ani. 

Irlanda este primul stat din zona euro care a iesit, la sfasitul anului trecut, din programul de asistenta financiara internationala, in valoare de 85 de miliarde de euro, acordat in 2010 de FMI si Uniunea Europeana. 

In schimbul ajutorului financiar, troica creditorilor, formata din Comisia Europeana, Banca Centrala Europeana si Fondul Monetar International, a impus majorarea impozitelor, vanzarea unor active publice si alte reforme structurale dureroase.  Unele banci mici au fuzionat pentru a forma institutii financiare viabile, in timp ce Anglo Irish Bank a fost lichidata. 

Pentru 2013, autoritatile de la Dublin au anticipat o crestere economica de numai 0,2%, urmata de un avans de 2% in 2014.

Civilizaţia Cucuteni-Tripolie

Perioada neolitică (epoca neolitică: 9500 î.Hr. – epoca metalelor) este una din epocile preistoriei în care agricultorii şi crescătorii de animale i-au înlocuit pe vînători şi culegători. Are loc trecerea la modul de viaţă sedentar şi îşi fac apariţia primele localităţi, primele meşteşuguri.

Pornind de la importanţa schimbărilor survenite, istoricii numesc această transformare „revoluţie neolitică”. „Revoluţia neolitică” a cuprins vaste teritorii, dînd naştere primilor civilizații umane. În Europa, potrivit datelor arheologice, „revoluţia neolitică” începe la finele mileniului al VI-lea - începutul mileniului al V-lea î.Hr.

Cultura Cucuteni-Tripolie este una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa, care s-a constituit cu cîteva secole înainte de apariţia aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic. Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia (Cucuteni un sat din apropierea Iaşului (România) şi Tripolie – localitate din Ucraina).

Civilizaţia a existat în mileniile VI-III î.Hr. şi se întindea pe un vast teritoriu din regiunea munţilor Carpaţi pînă la cursul mijlociu al rîului Nipru, pe o suprafaţă de 350 000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Teritoriul ţării noastre aflîndu-se în centrul acestui areal.

Civilizaţia Cucuteni îşi are rădăcinile în culturile anterioare mileniului VI î.Hr. din regiunea carpato-dunăreană. Din punct de vedere antropologic cucutenienii aparţin tipului antropologic nordic, mediteranean şi dinarian. La moment caractiristici ale tipului dinarian sînt atestate la popoarele din Balcani, Europa Centrală şi de Sud-Est (muntenegreni, albanezi, greci, bulgari, austrieci, bavarezi, români, moldoveni, ucraineni etc.). La moldoveni caracteristicile tipului dinarian sînt atestate alături de cele ale tipului nordic, în special în nordul Moldovei

În timpurile îndepărtate acest tip antropologic este caracteristic locuitorilor din spaţiul balcanic, cel est mediteranean şi Asiei Mici, altfel spus unui areal cultural vast nucleul căruia se alfa în văile Dunării şi Nordul peninsulei Balcani.

Civilizaţia Cucuteni era una protourbană cu „oraşe” cu o suprafaţă destul de mare (cîteva zeci de hectare iar în unele cazuri 200 – 450 ha), fiind uneori întărite cu valuri de pămînt şi şanţuri. „Oraşele” aveau o populaţie numeroasă, ajungînd pînă la 20 000 de persoane. Aşezările erau construite pe locuri mai mult sau mai puţin dominante în apropierea unor surse de apă. Ei locuiau în case dreptunghiulare cu o suprafaţă mare ( între 40 şi 100 mp, dar nu lipsesc şi cele care ating 350 mp) construite dintr-o carcasă de lemn, cu pereţii împletiţi din nuiele şi unşi cu lut, prevăzute cu instalaţii pentru încălzire şi pentru pregătire hranei (vetre de lut şi ruguri). 

Locuinţele aveau unu sau două niveluri, fiind împărţite în mai multe încăperi.

Reprezentanţii civilizaţiei cucuteniene aveau ca ocupaţii principale agricultura şi creşterea animalelor. Ei cultivau grîu, orz, mei, mazăre, cînepă şi viţă de vie. Cîmpurile erau lucrate cu ajutorul săpăligii confecţionate din coarne de cerb sau din lemn cu vîrful din piatră. Ulterior pămîntul va fi cultivat cu ajutorul unei săpăligi speciale la care erau înjugate animale de tracţiune. Recolta se strîngea cu seceri din lemn cu lama din bucăţele de silex şi cu seceri din aramă.

Cucutenienii creşteau diferite animale domestice, cum ar fi vitele cornute mari şi mici, caii şi porcii, iar dintre păsări - găinile. Vînătoarea avea un rol secundar.

Meşteşugurile deţineau un loc important. Oamenii acelor timpuri confecţionau mai multe tipuri de obiecte din silex, piatră, os, corn, lut, scoică şi aramă. În calitate de unelte de muncă ei utilizau secera, sfredelul, frecătoarea, brăzdarul, săpăliga.

Un grad înalt de dezvoltare a atins prelucrarea ceramicii. Vasele cucuteniene sînt de diferite forme şi foarte frumos ornamentate cu desene în culori. Pentru a o face mai rezistentă, olarii ardeau ceramica în cuptoare speciale. Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sînt roşul, albul şi negrul.

O altă îndeletnicire era ţesutul. Era practicat ţesutul stofelor din fire de lînă de oaie şi cînepă.
Cucutenienii practicau metalurgia şi cunoşteau tehnica obţinerii şi prelucrării aramei, din care se confecționau cuţite, sule, ace, iar mai tîrziu seceri, topoare, pumnale, obiecte de podoabă (mergele, pandantive, brăţări etc.).

Fiind o populaţie de agricultori, cucutenienii se închinau divinităţilor ce simbolizau belşugul şi fertilitatea. Divinităţile lor erau întruchipate în figurine feminine confecţionate din lut. Sînt prezente şi statuete ale taurilor cu coarne mari şi puternice, reprezentări ale Zeului Soarelui.

În preajma altarelor cucutenienii se închinau zeilor şi desfăşurau activităţi cu caracter religios.

Pe teritoriul Moldovei aşezări cucuteniene au fost descoperite în apropierea mai multor localităţi contemporane, precum cele din preajma satului Vărvăreuca, Brînzeni, Văratic, Cubani, Costeşti, etc.

Apariţia agriculturii şi meşteşugurilor, viaţa în sate sau oraşe presupune existenţa unei organizări a comunităţii sub autoritatea şefului şi a consiliului celor înţelepţi. Sporeşte rolul femeii.

Acest nou mod de viaţă, în societate organizată, implică existenţa unei specializări şi diviziuni a muncii: unii se specializează ca agricultori şi păstori, alţii confecţionează unelte, arme sau vase. Pentru a-şi asigura existenţa mulţi producători sau meşteşugari îşi schimbau surplusul de produse obţinute pe produsele care le lipsesc. Astfel îşi face apariţia trocul. Ca urmare a schimbărilor survenite viaţa devine mai confortabilă.

Cei mai mulţi cercetători sînt de părerea că civilizația Cucuteni-Tripolie reperzintă unul dintre centrele arealului proto-indo-european. Ea dispare ca urmare a pătrunderii în regiune, în mileniul III î.Hr., a unui nou val de populaţie indo-europeană care a revenit la baştină în urma schimbărilor de ordin climatic şi demografic ce au avut loc în Orient. Deşi au fost efectuate numeroase investigații dispariția civilizației Cucuteni-Tripolie geneează numeroase întrebări şi probleme care vor fi soluționate de viitoarele generații de arheologi, lingvişti şi istorici.

În urma sintezei dintre autohtoni şi cei veniţi, îşi face apariţia o nouă comunitate de populaţie indo-europeană reprezentanţii căreia se vor extinde spre sud (pelasgi, lelegi, ionieni, aheeni, eolieni, dorieni etc.), sud-est (Asia Mică – hitiţii, carienii, prototracii etc.) şi vest (Dalmaţia, Iliria - ptotoitalicii), regiunile din apropierea Dunării rămînînd un loc de interacţiune, un pod de legătură, între aceste neamuri indo-europene. Ca urmare a proceselor etno-lingvistice ce se petrec în regiune îşi fac apariţia prototracii care se vor afirma ca etnie pe arena istorică la sfîrşitul mileniului II î.Hr. 

LOCUINȚĂ

CERAMICĂ CUCUTENI

 SIMBOLURI 

VAS RITUAL

Sanctuar Cucuteni-Tripolie

IDOLI

           

PODOABE

UNELTE (SECERE, TOPOR)

VESTIMENTAȚIA

Modelul TCP/IP pentru arhitectura inter-retelelor de calculatoare

In prezent, comunicatia intre utilizatorii de calculatoare si aplicatiile lor a devenit o necesitate de nediscutat. Dar majoritatea retelelor de calculatoare reprezinta entitati independente, concepute sa serveasca necesitatile unui anumit grup de utilizatori, acestia alegand tehnologia hardware cea mai potrivita pentru rezolvarea problemelor lor de comunicatie. La prima vedere, realizarea unei unice retele de calculatoare pe tot Pamantul ar parea solutia ideala pentru a asigura o comunicare sigura si simpla intre toate calculatoarele din lume. Dar o astfel de retea universala, bazata pe o unica tehnologie hardware, este imposibil de construit, caci nici un tip de retea de calculatoare nu ar putea satisface toate necesitatile tuturor utilizatorilor. Astfel, anumiti utilizatori au nevoie de retele de mare viteza de transmisie intre masinile lor, dar astfel de retele nu pot fi extinse pentru a acoperi distante foarte mari; alti utilizatori accepta retele cu viteze de transmisie mai mici, dar care pot lega intre ele masini situate la mii de kilometri distanta una de alta.

De la inceputul anilor 1980 a aparut o noua tehnologie care a dat posibilitatea conectarii unor retele realizate fizic diferit, facandu-le sa functioneze ca o unitate coordonata. Aceasta tehnologie, numita  interconectare[internetworking],  permite adaptarea a numeroase si diferite tehnologiihardware, oferind o modalitate de interconectare a unor retele eterogene si stabilirea unei multimi coerente si nu prea numeroase de conventii de comunicare. Tehnologia interconectarii de retele - ce conduce la obtinerea de inter-retele (numite generic  internet) - ascunde detaliile hardware ale retelelor interconectate si permite caculatoarelor sa comunice independent de conexiunile din reteaua fizica din care fac parte.

Tehnologia internet constituie un exemplu de interconectare in sistem deschis, intrucat, spre diferenta de sistemele de comunicatie brevetate, furnizate de o anumita firma, caracteristicile unui sistem deschis sunt disponibile public, oricine putand concepe un program necesar comunicatiei in acel sistem - in cazul de fata in internet. Si, ceea ce este mai important, intreaga tehnologie a fost conceputa pentru a asigura comunicatia intre masini cu diverse arhitecturi hardware, pentru a utiliza aproape oricare dispozitiv de comutatie de pachete si de a impaca multiplele sisteme de operare a calculatoarelor.

Principiile si ideile ce stau la baza tehnologiei internet au rezultat din cercetarile  Agentiei pentru Proiecte de Cercetare Avansate - Advanced Research Projects Agency (ARPA).  Aceasta tehnologie include un set de standarde ce precizeaza detaliile privind modul in care calculatoarele comunica, precum si un set de conventii pentru interconectarea retelelor si dirijarea traficului. Numita oficial  suita de protocoale internet  TCP/IP [TCP/IPInternet Protocol Suite] - dupa numele celor doua principale standarde ale sale -, aceasta tehnologie poate fi utilizata pentru a comunica in orice multime de retele interconectate. Astfel, unele intreprinderi utilizeaza  TCP-IP  pentru a interconecta toate retelele din intreprindere, chiar daca nici una din ele nu are conexiune cu vreo retea exterioara; alte grupuri utilizeaza  TCP/IP  pentru comunicatia intre utilizatori aflati la distante geografice foarte mari.

Tehnologia  TCP/IP  formeaza baza pentru o internet la scara globala ce conecteaza universitati, intreprinderi industriale si comerciale, institutii guvernamentale, locuinte personale, etc. Printre cei care au participat la fondarea si utilizarea unei inter-retele globale bazate pe protocoalele  TCP/IP - inter-retea desemnata prin termenul de Internet *)  - se numara  National Science Foundation (NSF),  Department of Energy (DOE),  Department of Defense (DOD),  Health and Human Services Agency (HHS)  si  National Aeronautics and Space Administration (NASA) - toate din  S.U.A.  Aceasta inter-retea globala mai este cunoscuta si sub denumirile de  ARPA/NSF Internet,  TCP/IP Internet  sau  Internet globala.  Ea a demonstrat viabilitatea tehnologiei  TCP/IP  si faptul ca aceasta permite interconectarea de retele de calculatoare bazate pe tehnologii eterogene.

Structura unei internet, vazuta ca mai multe retele fizice interconectate prin intermediul unor rutere, creaza o imagine inselatoare a conceptului de internet, intrucat atentia cea mai mare trebuie indreptata catre interfata pe care o internet o ofera utilizatorilor si nu catre tehnologia de interconectare. Un utilizator considera o internet drept o unica retea virtuala ce interconecteaza toate calculatoarele si prin care este posibila comunicatia; structura aferenta este mascata, dar mei ales irelevanta. Intr-un anumit sens, o internet este o abstractizare a retelelor fizice, intrucat, la niuvelul ei cel mai de jos, ea furnizeaza aceleasi functiuni ca o retea fizica: accepta pachete si le trimite. Nivelurile superioare ale software-ului de internet sunt cele ce contribuie cel mai mult la functionalitatea bogata perceputa de utilizatori.

Ca si  modelul de referinta  OSI-ISO,  modelul arhitectural (conceptual) al software-ului unei internet bazate pe protocoalele  TCP/IP  este organizat pe  niveluri ierarhice.

Dar acest model nu a provenit de la vreun organism de standardizare, ci a rezultat din cercetarile care au condus la  suita (stiva) de protocoale TCP/IP.

In linii mari,  suita de protocoale  TCP/IP este organizata pe  5 niveluri conceptuale  construite peste  un nivel hardware. Fig. ce urmeaza prezinta arhitectura interretelelor bazate pe  TCP-IP  ca si  unitatile de informatie  vehiculate la fiecare nivel de protocolul aferent.

Nivelul conceptual	Unitatea de informatie vehiculata
Aplicatie	mesaj  sau  flux de octeti
Transport	pachet
Internet	datagrama
Interfata de retea (legatura de date)	cadru
Fizic (conexiunea hardware)	sir de biti

Ca si la  modelul de referinta  OSI-ISO,  nivelurile arhitecturii  TCP/IP  au menirea sa ofere anumite servicii.

Ø                Nivelul de aplicatie [Application layer]  este nivelul cel mai de sus, prin care  utilizatorii  invoca  programe de aplicatii  care acceseaza  serviciile disponibile intr-o internet bazata pe  TCP/IP.  O aplicatie  interactioneaza cu unul din  protocoalele de nivel de transport  pentru a transmite si receptiona date. Fiece program de aplicatie  alege  modul de transport necesar - care poate fi  o succesiune de mesaje individuale  sau  un flux continuu de octeti. Programul de aplicatie paseaza datele, in forma ceruta,  nivelului de transport  pentru a le livra.

Ø          Nivelul de transport [Transport layer]  are ca prima misiune  sa asigure  comunicatia intre  un program de aplicatie  si  un altul  - adicaceea ce se numeste  o comunicatie sursa-destinatie. El poate avea si sarcina de  a regla fluxul de informatii. De asemenea, el poate furniza  un transport fiabil - in sensul ca  datele sa ajunga la destinatie  fara erori  si  in ordinea in care au fost emise (prin mecanismul - utilizat si in retelele fizice - de  confirmare a receptiei corecte  si  retransmisie in caz contrar). Protocolul de transport  divide  fluxul de date ce trebuie transmis  in  unitati mici (pachete)  pe care le transmite, impreuna cu adresa destinatiei, nivelului inferior  in vederea transmiterii.

Ø            Nivelul internet [Internet layer]  este cel care  asigura comunicatia de la o masina la alta. El accepta, din partea nivelului de transport,  o cerere  de a trimite un pachet, insotita de informatia de identificare a masinii ce reprezinta destinatia pachetului. Nivelul internet  incapsuleaza pachetul  intr-o  datagrama  IP,  completeaza  antetul datagramei,  utilizeaza algoritmul de dirijare  pentru a determina daca  sa livreze datagrama direct  sau  sa o trimita unui ruter  si  paseazadatagrama  interfetei de retea corespunzatoare  pentru a fi transmisa. Tot  nivelul internet  este cel care  trateaza datagramele care sosesc,  verificandu-le validitatea,  si  utilizeaza algoritmul de dirijare  pentru a decide daca  datagrama trebuie prelucrata locau  sau  trebuie trimisa mai departe. Pentru  datagramele adresate masinii locale,  programul din nivelul internet  inlatura antetul datagramei  si  selecteaza din  protocoalele de transport disponibile  pe cel care va manipula pachetul.  In fine, nivelul internet  trimite  mesajele  ICMP  de eroare si de control, in functie de necesitati,  si  se ocupa de toate mesajele  ICMP  care sosesc.

Ø             Nivelul interfetei de retea [Network Interface layer] - numit si  nivelul legaturii de date [Data Link layer]  - este  cel mai de jos nivel  al suitei de protocoale  TCP/IP  raspunde de  acceptarea datagramelor  IP  si  trans-miterea lor printr-o anume retea particulara.  Interfata de retea  poate consta din  undriver de dispozitiv - ca atunci cand reteaua respectiva este o  LAN  la care masina este  atasata direct -  sau  un subsistem complex care foloseste propriul protocol de nivel de legatura de date - cand reteaua consta din  comutatoare de pachete care comunica cu calculatoarele prin  protocolul  HDLC.

Comparatie intre modelul de referinta  OSI-ISO pentru WAN si modelul TCP/IP pentru inter-retelele de calculatoare

Exista  doua diferente  - subtile, dar importante - intre modelul conceptual al arhitecturii  TCP/IP  si  modelul de referinta  OSI-ISO,  diferente ce rezulta din modul in care sunt gandite solutiile privind  asigurarea fiabilitatii  si amplasarea “inteligentei” in intregul sistem.

<            Fiabilitate  la nivelul legaturii de date  sau  intre utilizatorii finali

O diferenta principala intre protocoalele  TCP/IP  si  protocoalele  OSI (implementate intr-o serie de retele, dintre care cea mai raspandita este  reteaua publica de date  X.25)  consta in  modul de abordare a problemei  furnizarii unor servicii fiabile de transfer de date.

In modelul  OSI,  programele de protoocoale  detecteaza si solutioneaza erorile  la toate nivelurile. Astfel, la  nivelul legaturii de date,  protocoale complexe  asigura  transferul corect al cadrelor  intre calculator si comutatorul de pachete cu care este conectat;  o suma de control  insoteste fiecare cadru transferat  iar  receptorul  confirma  fiecare cadru ajuns cu bine, utilizandu-se  algoritmi de pauza de asteptare  si de retransmisie  care sa previna pierderea datelor  si care sa permita recuperarea automata a datelor dupa o cadere a hardware-ului si o repornire a masinii.  Si nivelul de retea  efectueaza detectarea erorilor  si  recuperarea pachetelor transferate in retea, utilizand  o suma de control  si  tehnici depauza de asteptare si de retransmisie.  In fine,  nivelul de transport  trebuie sa ofere  fiabilitate intre utilizatorii finali,  obligand sursa sa comunice cu destinatia finala  pentru a verifica  livrarea corecta a pachetelor.

In contrast cu aceasta conceptie,  modelul arhitectural al  TCP/IP  isi bazeaza suita de protocoale pe ideea ca  fiabilitatea este o problema intre utilizatorii finali. Cu alte cuvinte: se va realiza o internet care  sa faca fata incarcarii prevazute  dar  care sa permita  unor  linii de legatura  sau  masini  sa piarda  sau  sa altereze  date,  fara a incerca, in mod repetat, sa le recupereze. In fond, nu se asigura decat o mica fiabilitate sau  deloc  de catre  programele  nivelului de interfata de retea  in majoritatea implementarilor  TCP/IP.  In schimb,  nivelul de transport  face fata majoritatii problemelor de detectare si corectare a erorilor - intre utilizatorii finali -,  facand uz de  sume de control,  confirmari  si  pauze de asteptare.

Eliberarea  nivelului de interfata de retea  de sarcina  verificarii corectitudinii transmiterii datelor  face ca  software-ul  TCP/IP  sa fie  mai usor de inteles si de implementat. Ruterele intermediare pot elimina datagramele care au fost afectate de erorile de transmisie,  cele pe care nu le pot livra  sau  cele care sosesc cu o frecventa mai mare decat  capacitatea masinii de a le prelucra si trata; de asemenea, ele pot  redirija datagramele pe trasee cu intarzieri mai mari sau mai mici  fara a fi obligate sa informeze  sursa  sau  destinatia  despre aceasta.

=            Locul inteligentei si al deciziilor

O alta diferenta intre  modelul  TCP/IP  si  modelul  OSI  provine din  alegerea locului unde se amplaseaza  autoritatea  si  de unde se face conducerea.

Ca regula generala,  retelele implementate dupa  modelul  OSI  adera la ideea ca   o retea de calculatoare  este  un mijloc care ofera  servicii de transport de informatii. Furnizorul de servicii  controleaza accesul in retea  si  monitorizeaza traficul, inregistrandu-l in vederea contorizarii si taxarii utilizatorilor. Producatorii de retele de calculatoare sunt cei care rezolva - intern - problemele precum: dirijarea, controlul fluxului si confirmarea. Acest punct de vedere  nu lasa mare lucru de facut calculatoarelor. In concluzie,  o retea (de calculatoare)  este  un sistem complex, independent si deschis, la care pot fi atasate calculatoare relativ simple, intrucat calculatoarele  participa  in foarte mica masura  la functionarea retelei.

In opozitie cu acest concept,  TCP/IP  pretinde calculatoarelor  sa participe la  aproape toate protocoalele de retea. Am vazut mai sus cum calculatoarele implementeaza activ  detectarea si corectarea erorilor  intre utilizatorii finali.  Ele participa, de asemenea, la rutare,  intrucat trebuie sa aleaga un ruter atunci cand trimit o datagrama,  si  participa la controlul retelei,  fiindca trebuie sa faca fata  mesajelor  ICMP  de control. Asadar, prin comparatie cu  modelul  OSI,  o internet  TCP/IP  poate fi privita ca  un sistem relativ simplu de livrare de pachete  la care se ataseaza  calculatoare inteligente.

Intr-o internet, calculatoarele intre care se transporta informatii  se afla, cel mai adesea, in retele fizice diferite, interconectate prin rutere. Modelul arhitectural al  TCP-IP,  prezentat mai sus,  se refera la  calculatoare (gazda).  Ruterele  nu poseda decat  nivelul internet  si  nivelul interfetei de retea. Circulatia informatiei, in cazul existentei unui ruter intermediar ce interconecteaza cele doua retele fizice in care se aflacalculatoarele comunicante,  este ilustrata in fig. ce urmeaza. Se constata imediat de ce  numai  protocoalele de la nivelurile  de transport  si de aplicatie  pot fi considerate ca  ofera  servicii intre utilizatorii finali [end-to-end service].

---

*)    in cele ce urmeaza se va folosi termenul de  internet  pentru orice inter-retea bazata pe protocoalele  TCP/IP,  iar prin  Internet  se va intelege inter-reteaua globala mentionata.

Informații cu privire la rețelele de calculatoare puteți gasi pe pagina de blog a colegei mele Ana-Maria Dobre (Rețele de calculatoare)


Bibliografie
http://nastasef.ase.ro/
http://ro.wikipedia.org/wiki/TCP/IP
http://www.link.ro/articole/tcpip.htm
http://www.scritube.com/stiinta/informatica/retele/Tipuri-de-protocoale-TCPIP53933.php

Entropie informațională

În teoria informației, entropia Shannon sau entropia informațională măsoară incertitudinea asociată cu o variabilă aleatoare. Această măsură indică și cantitatea de informație conținută într-un mesaj, exprimată de obicei în biți sau în biți pe simbol. Când este exprimată în biți, ea reprezintă lungimea minimă pe care trebuie să o aibă un mesaj pentru a comunica informația.

Ea mai reprezintă și o limită absolută a celei mai bune compresii fără pierderi aplicabilă unor date comunicate: tratând un mesaj ca pe o serie de simboluri, cea mai scurtă reprezentare posibilă a mesajului are lungimea egală cu entropia Shannon în biți pe simbol înmulțită cu numărul de simboluri din mesajul original.

O aruncare a monezii are entropia de un bit. Dar, dacă moneda nu este echilibrată, atunci incertitudinea este mai mică (se știe că există o probabilitate mai mare ca ea să cadă cu o anume parte a ei în sus), și astfel entropia Shannon este mai mică. Un șir lung de caractere repetate au entropia 0, deoarece fiecare caracter este previzibil. Entropia unui text în limba engleză este de 1,0 până la 1,5 biți pe literă,^[1] . Echivalent, entropia Shannon măsoară media de conținut informațional pe care receptorul o pierde atunci când nu cunoaște valoarea variabilei aleatoare.

Conceptul a fost introdus de Claude Shannon în lucrarea sa din 1948 „O teorie matematică a comunicației”.

DEFINIȚIE

Entropia H a unei variabile discrete X cu valorile {x₁, ..., x_n} și funcția de probabilitate p :

(1)

iar dacă X este continuă, având funcția de distribuție f(x):

unde b este o bază pentru logaritmi, reală și supraunitară (de obicei 2, caz în care unitatea de măsură a informației se numește bit, sau e, caz în care ea se numește nat).

EXEMPLU

Presupunem evenimentul aruncării unui zar cu 6 fețe. Valorile variabilei X sunt {1,2,3,4,5,6} iar probabilitățile obținerii oricărei valori sunt egale. Entropia este: .

Pentru o populație discretă cu valorile {1,2,3,4,5,6} cu probabilitățile respectiv {3%,16%,31%,31%,16%,3%} (aproximativ o distribuție binomială cu p=50%) entropia calculată este: . Incertitudinea s-a diminuat față de exemplul precendent.

PROPRIETĂȚI

Aditivitate

Logaritmul este folosit în calculul entropiei pentru a pemite adunarea incertitudinii unor variabile independente.

De exemplu, considerând X și Y doua evenimente independente, distribuite uniform, cu  respectiv  posibile rezultate perechea (X,Y) va avea  rezultate echiprobabile . Entropia perechii (X,Y) se calculează:

(2)

Astfel, entropia perechii este egală cu suma entropiei celor două evenimente luate separat. Proprietatea aditivității implică faptul că entropia se menține constantă indiferent dacă mulțimea rezultatelor/procesul este privit ca întreg sau ca sumă a unor submulțimi / procese.

Schimbarea de bază

Entropia poate fi calculată folosind diferite baze ale logaritmului. Înmulțirea logaritmilor are proprietatea: .

Entropia calculată in baza  va fi egală cu  inmulțită cu entropia calculată cu logaritm in baza 2.

Continuitate

Entropia este o funcție continuă. Unei modificari infinitezimale a probabilităților corespunde o modificare asemănătoare a entropiei.

Simetrie

Valoarea entropiei rămâne neschimbată daca se schimbă ordinea variabilelor x_i.

 etc.

Maximum

Entropia, incertitudinea atinge o valoare maximă dacă evenimentele sunt echiprobabile.

Pentru evenimente independente și echiprobabile entropia crește cu numărul posibil de rezultate.

O serie de informații utile despre entropia informațională puteți găsi pe blogul acesta (ioanafloroiu.wordpress.com)

Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Entropie_informațională

http://nastasef.ase.ro/bazele-tehnologiei-informatiei/

http://www.csc.matco.ro/informatiecurs.html